duminică, 17 iulie 2011

Ioan 16, 33 “In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea”

                 Am intalnit persoane in calea mea, care spun ca isi pierd nadejdea foarte usor, eu ma intreb de ce e asa, singura explicatie cred eu este ca nu au suficienta credinta? ca nu au suficienta vointa? sau au o stima de sine scazuta si nu pot sa progreseze decat daca sunt impinsi de la spate de cineva.
nadejdea consta in primul rand , in a incredinta cuiva si aici cel mai bine si ideal ar fi lui Dumnezeu, sa ii incredintezi ( problemele tale) fara sa te temi ca ele nu o sa se rezolve, sau in cel mai rau caz sa te gadesti ca vor veni si altele, trebuie sa stabilim un principiu existential in viata noastra, precum si alte " lucruri" simple sa zic asa , pentru ca noi sa putem progresa, nadejdie, sa nadajduim asadar in Dumnezeu , Dumnezeu eternul , tot. lumina, iubire, cunoastere, liniste, pace, lumina, nadajduiti , aveti curajul. Nu cred ca nu ai nevoie de curaj pentru asta', fiindca sociatatea in care traim astazi , spune cu gura ca nadajduieste in Dumnezeu , dar cu mintea doar jumatate sau nici macar atat, sunt prea tematori, ca daca nu se rezolva, sau daca nu se termina, si asa lantul, mai bine legati-va pacatele in lanturi pana se mananca singure si se dizolva , apoi aruncati lanturile, si deveniti oameni noi , in Dumnezeu,.
             Cel mai mare lucru pe care poate sa il faca un om, este sa aiba nadejdea totala in Dumnezeu , sa dea viata lui intreaga Lui Dumnezeu si Iisus, si aici nu ma refer la a sta si a nu face nimic, pe motiv ca de' am incredintat viata mea si eu nu mai am nimic de facut ci doar sa astept. Un lucru trebuie amintit, ganduri si intentii bune, Domnul le va auzi , cu incredintarea pe care ai facut-o , El lumea in fata ta ti-o va deschide, doar sa vrei sa accepti sansele pe care El ti le da, tu doar persista in a gandi bine, persista in a vrea sa faci bine, si fa, atunci vei putea intr-adevar sa fii impreuna, si sa simti manghierile si caldura cu care Dumnezeu te indruma. 
                Ioan 16, 33“In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea”

sâmbătă, 16 iulie 2011

inceputul luminii

Sunt insetat de pace ,de iubire si intelegere intre oameni .In schimb ,totul in jur este minciuna .Cum sa reactionam ?Care este scaparea noastra din acesta stare intunecata a vremurilor noastre?iata dragii mei ,sunt cateva intrebari
la care v-ati gandit si voi ,sunt sigura de asta .Cati dintre voi ati gasit solutia  sau raspunsul care v-a dus pe drumul de lumina cautat de voi?Drumet pribeag pe calea intunecata sunt in prezent.Timid, imi ridic ochii spre cer si eul meu interior ma indeamna sa indraznesc mai mult .Sa -mi ridic privirea in inaltul cerului ,  ,sa calatoresc mental  dincolo de el  ,spatiul din care voi primi raspunsul si solutia  intrebarilor mele.Raspunsul ,dragii mei  il vom gasi mereu in interiorul noastru.Dar pentru aceasta ,interiorul nostru  trebuie  conectat cu  divinitatea .Sunt un novice in domeniul spiritual ,dar intrebarile puse de mine mi-au deschis porti nebanuite  ,dar care sunt stalpii credintei ortodoxe .Am inceput sa privesc din ce in ce mai mult cerul senin, iar  ingerii mi-au deschis orizontul  ,au inceput sa lucreze pentru mine trimitindu-mi in cale semne si ocazii care au facut sa creasca samanta credintei crestine.Calea a inceput sa se lumineze ,Dumnezeu  este cel care ma conduce si-mi arata directia .Viata a capatat pentru mine o noua perspectiva .Ea inseamna cu totul altceva ca pana acum .Grijile materiale au disparut ca prin minune .Prioritatea mea este iubirea divina si linistea sufleteasca..Am inteles ca principiile dupa care imi ghidam viata pana la deschiderea mea spirituala au fost gresite ,nu aveau la temelie
morala si porunca divina,precum si vorba" ce tie nu-ti place altuia nu face ".Am constatat ca timpul s-a  scurs
dupa materialitatea concreta aducatoare de satisfactii  trecatoare care nu faceau altceva decat sa ma aduca din nou la punctul de plecare spre alte materialitati inutile.

va urma...